Română Forum > Noutăţi

Implementări noi

(1/6) > >>

zeita:
Provincia Veşnic Albă



Imperiul Ayarr a încetat să mai existe aici.
Sfârşitul este atât geografic cât şi cultural.
Pământurile Provinciei Vesnic Albe sunt mereu îngheţate şi extrem de reci. Stânci înalte şi ascuţite străpung cerul greu gri, nordul, vânturile fără sfârşit care pot rupe literal vorbind carnea de pe oase şi ucigându-te în câteva minute, indiferent de cât de bine echipat eşti. Soarele se arată doar câteva zile în fiecare an.
Localnicii au o vorba: Dacă exista vreun iad şi e îngheţat, noi suntem cei care trăiesc în el." Şi au dreptate- mediul înconjurător e atât de dur şi extrem că cu greu poate fi descris ca o realitate. Şi, totuşi, legendele s-au născut. Legende despre monştrii uriaşi care traversează pământurile albe din nordul îndepărtat. Legende despre creaturi de coşmar, cu corp de om şi cap de lup. Legende despre barbari de temut, vânând fantome ce seamănă cu pisici gigante.
Cu secole în urmă doar cei mai puternici mistici din Imperiul Ayarr au fost trimişi aici, în Turnul de Zăpadă, să îşi termine antrenamentul şi să primească primul toiag de luptă. Trebuiau să realizeze Drumul Final- o întrecere în care misticul trebuia să escaladeze Muntele Blizzard şi să rămână acolo pentru şase luni. Fără mâncare şi echipament. Doar unul din zece a reuşit să se întoarcă. Turnul de Zăpadă nu mai e acum, înghiţit de Nordul fără milă.

Tărâmul ăsta are propria viaţă, propriul puls. Nu are nimic de-a face cu viaţa normală din Imperiu.

Tărâmul ăsta îşi păstrează stăruitor secretele sale.

zeita:
Imperial Hero, versiunea 1.0: Era Haosului

În urmă cu mai bine de două mii de ani oamenii credeau într-o iluzie - că mareţia Imperiului Ayarr va dura pe vecie.
În urmă cu mai bine de două mii de ani oamenii se năşteau şi mureau cu gândul că îşi vor devota viaţa la această măreţie, şi să fie parte din ea.
Din pacate, acest vis a murit.
Nu s-a întamplat chiar dintr-o dată.
Generaţii după generaţii, puterea care îi unea pe oameni în jurul acestui vis, devenea mai slabă. Iar asta s-a întâmplat pentru că oamenii au lasăt să se întample- nu au crezut că acest vis ar putea să dispară, nu s-au gândit că unii dintre ei  vor vrea să întoarcă spatele, să dorească să îl distrugă, acest lucru pentru care strămoşii lor au luptat mai bine de două mii de ani
Timp de câteva generatii, civilizaţia privea în liniste cum- unul câte unul, bastionul luminii şi al cunoşterii, puterea şi spiritul- s-au prăbuşit, estompate de întuneric.
Întunericul, uitarea şi goliciunea paralizau încet dar sigur sufletele cetăţenilor Imperiali.
Frica a început să pună stăpânire peste oameni.
Şi unde frica domina, apare ranchiunea, invidia, răutatea, furia şi ura.
Şi astfel, oamenii au început să sufere.
Culturi viciate, adunari de bandiţi, gropi de sacrificiu urât mirositoare, fântâni întunecate şi multe alte organizaţii întunecate au început să apară pe pământurile Imperiului Ayarr, pătându-l ca o rană sângerândă.
Autoritatea Imperiala, acest simbol luminos al măreţiei ţinutului, a disparut, devenind asemeni unui copil, fraged şi slab incapabil să se opuna forţelor rele şi să le înfrangă.
Împăratul nu a îndrăznit să echipeze familia regală cu arme şi să iasă la luptă. Niciuna din marile familii nobile nu l-au sprijinit- şi ele au decăzut de mult.
Statul s-a prăbuşit.
Unul câte unul- cele mai îndepărtate, sălbatice şi brutale provincii (Falar, Eternia, Provincia Copacului Întunecat, Pădurea Fără Sfârşit, Provincia Ştâncilor Spirală, Desertul Disperării, Marea Prerie şi Insula Karaganda), separate de autoritatea statului central au început să traiasca după propriile legi, privind înainte la propriul viitor.
Şi, în acest timp, când disperarea domină, şi speranţa-murea, cetăţenii fără ajutor s-au întors către eroii lor- acei barbati şi femei brutali şi puterinici care traversau ţinuturile, făcând fapte minunate. Ei erau ultima speranţă a Imperiului, înaintea de a pica în întunericul etern şi uitare.
Ei trebuiau să salveze acest vis.

Trebuiau să o facă...

Dar în schimb, eroii doreau să conduca acele Ţinuturi, care cerşeau după ajutorul lor. Vroiau să fie noii Suverani, să fie cei care distribuie bunurile între oameni. Ei să hotărască cine să se ridice şi cine să cadă...cine să trăiscă şi cine să moară.
Ei vroiau totul. S-au aliat în bresle puternice şi au atins autoritatea absolută în Imperia.

Fortăreţe măreţe au început să apara în Provinciile Nimănui. Blazoane şi standarde de război, cu emblemele eroilor fluturând sub forţa vântului, aşezate pe turnurile înalte ale fortăreţelor. Puţini au îndraznit să vina aproape de provinciile unde castelele şi breslele eroilor erau.
Ateliere minunate, topitorii, tâmplării, magazine, trezorerii, posturi şi turnuri de obseravaţie aşezate peste tot, demonstrând puterea militară, financiară şi economică a noilor Caesari ai Imperului Ayarr.
Se zvonea că a fost un cristal, descoperit în Insula Karaganda după ultimul cutremur puternic de acolo. Şi, pe cât acest zvon se răspandea, oamenii spuneau că acest cristal poate fi găsit oriunde, că poate fi procesat şi folosit pentru a făurii relicve, artefacte, arme, armuri şi multe ale obiecte măreţe, având puterea niciodată nu pare prea greu.

A fost oare soarta care a pus aceste cristale pot fi obtinuţe doar în Ţinuturile Nimanui, luate de eroi, sau nu - aceasta întrebare îşi va găsi cu greu răspuns.
Oricine deţinea acest cristal, posedă o putere imensă.

Razboiul intre eroi a inceput- un razboi total, sangeros si fara mila.
Un razboi pentru controlul asupra celui mai pretios lucru din Imperiul Ayarr- Cristalul.
Si astfel, cea mai intunecata perioada din istoria Statului binecuvantat de Tata a inceput - Era Haosului.

zeita:
Ei au iesit din anonimat!

Câteva  agenţii de  presă au reuşit  să fotografieze noi duşmani ai Imperiul Ayarr,  in  timp ce se aflau la odihnă pe litoralu bulgar al Mării Negre.
Va prezint  "Noutăţile rele"  pentru toţi eroii imperiali, care se  ascund în bârloguri , castele părăsite, tufişuri şi în bezna întunericului -    Umanoizii Categoria 4!

Vânător Întunecat Hărţuitor


Devastatorul întunericului


Devastatorul întunericului Arcaş


Arcaş  adept al întunericului


Adept al întunericului


Vânător Întunecat


 Curând şi în provincia ta!

zeita:
Provincia Pădurea Intunecată

"Dacă eşti născut in Provincia Pădurii Întunecate, arcul tău nu va rata niciodată".
Aşa spun spun localnicii de fiecare dată când îi intrebi cum este să fi cetăţean din Pădurea Întunecată.
Întradevăr, acesta este tărâmul care a dat naştere celor mai distinşi maeştri ai arcului din Imperiu. Acesta este tărâmul care face un arcaş de elită din oricine...care e suficient de dur  să supravieţuiască numeroaselor provocari pe care le va întâmpina.
Comform legendei mulţi dintre arcaşii de elită ai Cavalerului Negru s-au retras din servicul activ şi le-au fost date aceste pământuri drept recompensă de către Împărat pentru loialitatea lor incontestabilă şi pentru mulţii ani de serviciu.
Astfel, când în final soldaţii s-au retras au întemeiat prima lor comunitate, au hotărât să lase un fel de moştenire pentru generaţiile viitoare, astfel încât copiii şi nepoţii lor să îşi amintească faptele lor. Curând planul Şcolii de Arcaşi a început să prindă formă. Mulţi au fost fascinaţi de posibilitatea de a deveni un Arcaş de Elită. Riturile şi trecerile au fost grele, iar mulţi dintre candidaţi nu aveau ce le trebuia ca să termine antrenamentele grele care durau pe timpul a zece ani.
Dar au fost câţiva, din rândurile foştilor soldaţi imperiali care au considerat întemeierea Şcolii prea fastuoasă. Ei nu vroiau ca numele lor să fie amintit, din cauză că nu pentru asta şi-au vărsat sângele. Nu au vrut nici să se stabilească, crezând că îşi vor pierde adevărata natură dacă îşi agaţă arcul în cui. Aşa că au părăsit Pădurea Intunecată şi au devenit Vânători. Şi au străbătur întregul Imperiu, rămânând mereu vigilenţi la ameninţările străine împotriva Imperiului. Şi incă mai aprind imaginaţia tinerilor care vor să devină Vânători. Fi atent în zona asta... Lucrurile nu mai sunt ce au fost. Provincia Pădurii Întunecate este neiertătoare aşa cum a fost mereu faţă de cei care au vrut să îi descopere secretele.

zeita:
Provincia Falar

 - M-am săturat, - spuse ultimul Guvernator Imperial al Provinciei Falar şi a eliberat un decret prin care separa provincia de Imperiul Ayarr, proclamând Republica Independentă Falar.
Cetăţenii provinciei l-au înţeles.
Şi ei se săturase.
S-au săturat de imperiali cărora nu le păsa de ceea ce se întâmplă pe pământul lor. S-au săturat de lăcomia, corupţia şi furturile autorităţilor imperiale. Sute de oameni au murit de foame în ultimi ani iar guvernul central nu a facut nimic ca să rezolve această problemă.
Şi astfel...remarcabila provincie Falar, "Bijuteria Imperială Nordică", membră a Breslei Marine, asigurând jumătate din peştele din Imperiul Ayarr...s-a prăbuşit. Iar când praful s-a ridicat, toţi oamenii...s-au săturat.
Astfel, cu cincizeci de ani în urmă, conduşi de ultimul guvernator, cetăţenii din Falar au asaltat primaria şi barăcile oastei, au arestat şi chiar ucis reprezentantul guvernului imperial şi au anunţat independenţa provinciei.
Dar, ca aproape orice vis în viaţă, libertatea lor nu a durat pea mult. Autorităţile imperiale nu au acceptat provocarea prea bine.
Capul decapitat al guvernatorului, alături de cel al soţiei şi cei doi copii a fost gasit într-o dimineaţă răcoroasă de către servitori. Şocaţi şi consternaţi de guvernul imperial, oamenii din Falar au decis să abandoneze provincia. Pentru totdeauna.
Acum Falar, oficial o 'zonă din afara controlului oficial imperial', este unul dintre cele mai periculoase locuri din lume. Un loc unde  noi lorzii de război ai Imperiului -eroii- ar vrea să îl pretindă ca noua lor casă.

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page