Imperial Hero International
Română Forum => Noutăţi => Topic started by: zeita on December 19, 2009, 02:51:52 PM
-
Provincia Veşnic Albă
(http://img38.imageshack.us/img38/7847/province15.jpg)
Imperiul Ayarr a încetat să mai existe aici.
Sfârşitul este atât geografic cât şi cultural.
Pământurile Provinciei Vesnic Albe sunt mereu îngheţate şi extrem de reci. Stânci înalte şi ascuţite străpung cerul greu gri, nordul, vânturile fără sfârşit care pot rupe literal vorbind carnea de pe oase şi ucigându-te în câteva minute, indiferent de cât de bine echipat eşti. Soarele se arată doar câteva zile în fiecare an.
Localnicii au o vorba: Dacă exista vreun iad şi e îngheţat, noi suntem cei care trăiesc în el." Şi au dreptate- mediul înconjurător e atât de dur şi extrem că cu greu poate fi descris ca o realitate. Şi, totuşi, legendele s-au născut. Legende despre monştrii uriaşi care traversează pământurile albe din nordul îndepărtat. Legende despre creaturi de coşmar, cu corp de om şi cap de lup. Legende despre barbari de temut, vânând fantome ce seamănă cu pisici gigante.
Cu secole în urmă doar cei mai puternici mistici din Imperiul Ayarr au fost trimişi aici, în Turnul de Zăpadă, să îşi termine antrenamentul şi să primească primul toiag de luptă. Trebuiau să realizeze Drumul Final- o întrecere în care misticul trebuia să escaladeze Muntele Blizzard şi să rămână acolo pentru şase luni. Fără mâncare şi echipament. Doar unul din zece a reuşit să se întoarcă. Turnul de Zăpadă nu mai e acum, înghiţit de Nordul fără milă.
Tărâmul ăsta are propria viaţă, propriul puls. Nu are nimic de-a face cu viaţa normală din Imperiu.
Tărâmul ăsta îşi păstrează stăruitor secretele sale.
-
Imperial Hero, versiunea 1.0: Era Haosului
În urmă cu mai bine de două mii de ani oamenii credeau într-o iluzie - că mareţia Imperiului Ayarr va dura pe vecie.
În urmă cu mai bine de două mii de ani oamenii se năşteau şi mureau cu gândul că îşi vor devota viaţa la această măreţie, şi să fie parte din ea.
Din pacate, acest vis a murit.
Nu s-a întamplat chiar dintr-o dată.
Generaţii după generaţii, puterea care îi unea pe oameni în jurul acestui vis, devenea mai slabă. Iar asta s-a întâmplat pentru că oamenii au lasăt să se întample- nu au crezut că acest vis ar putea să dispară, nu s-au gândit că unii dintre ei vor vrea să întoarcă spatele, să dorească să îl distrugă, acest lucru pentru care strămoşii lor au luptat mai bine de două mii de ani
Timp de câteva generatii, civilizaţia privea în liniste cum- unul câte unul, bastionul luminii şi al cunoşterii, puterea şi spiritul- s-au prăbuşit, estompate de întuneric.
Întunericul, uitarea şi goliciunea paralizau încet dar sigur sufletele cetăţenilor Imperiali.
Frica a început să pună stăpânire peste oameni.
Şi unde frica domina, apare ranchiunea, invidia, răutatea, furia şi ura.
Şi astfel, oamenii au început să sufere.
Culturi viciate, adunari de bandiţi, gropi de sacrificiu urât mirositoare, fântâni întunecate şi multe alte organizaţii întunecate au început să apară pe pământurile Imperiului Ayarr, pătându-l ca o rană sângerândă.
Autoritatea Imperiala, acest simbol luminos al măreţiei ţinutului, a disparut, devenind asemeni unui copil, fraged şi slab incapabil să se opuna forţelor rele şi să le înfrangă.
Împăratul nu a îndrăznit să echipeze familia regală cu arme şi să iasă la luptă. Niciuna din marile familii nobile nu l-au sprijinit- şi ele au decăzut de mult.
Statul s-a prăbuşit.
Unul câte unul- cele mai îndepărtate, sălbatice şi brutale provincii (Falar, Eternia, Provincia Copacului Întunecat, Pădurea Fără Sfârşit, Provincia Ştâncilor Spirală, Desertul Disperării, Marea Prerie şi Insula Karaganda), separate de autoritatea statului central au început să traiasca după propriile legi, privind înainte la propriul viitor.
Şi, în acest timp, când disperarea domină, şi speranţa-murea, cetăţenii fără ajutor s-au întors către eroii lor- acei barbati şi femei brutali şi puterinici care traversau ţinuturile, făcând fapte minunate. Ei erau ultima speranţă a Imperiului, înaintea de a pica în întunericul etern şi uitare.
Ei trebuiau să salveze acest vis.
Trebuiau să o facă...
Dar în schimb, eroii doreau să conduca acele Ţinuturi, care cerşeau după ajutorul lor. Vroiau să fie noii Suverani, să fie cei care distribuie bunurile între oameni. Ei să hotărască cine să se ridice şi cine să cadă...cine să trăiscă şi cine să moară.
Ei vroiau totul. S-au aliat în bresle puternice şi au atins autoritatea absolută în Imperia.
Fortăreţe măreţe au început să apara în Provinciile Nimănui. Blazoane şi standarde de război, cu emblemele eroilor fluturând sub forţa vântului, aşezate pe turnurile înalte ale fortăreţelor. Puţini au îndraznit să vina aproape de provinciile unde castelele şi breslele eroilor erau.
Ateliere minunate, topitorii, tâmplării, magazine, trezorerii, posturi şi turnuri de obseravaţie aşezate peste tot, demonstrând puterea militară, financiară şi economică a noilor Caesari ai Imperului Ayarr.
Se zvonea că a fost un cristal, descoperit în Insula Karaganda după ultimul cutremur puternic de acolo. Şi, pe cât acest zvon se răspandea, oamenii spuneau că acest cristal poate fi găsit oriunde, că poate fi procesat şi folosit pentru a făurii relicve, artefacte, arme, armuri şi multe ale obiecte măreţe, având puterea niciodată nu pare prea greu.
A fost oare soarta care a pus aceste cristale pot fi obtinuţe doar în Ţinuturile Nimanui, luate de eroi, sau nu - aceasta întrebare îşi va găsi cu greu răspuns.
Oricine deţinea acest cristal, posedă o putere imensă.
Razboiul intre eroi a inceput- un razboi total, sangeros si fara mila.
Un razboi pentru controlul asupra celui mai pretios lucru din Imperiul Ayarr- Cristalul.
Si astfel, cea mai intunecata perioada din istoria Statului binecuvantat de Tata a inceput - Era Haosului.
-
Ei au iesit din anonimat!
Câteva agenţii de presă au reuşit să fotografieze noi duşmani ai Imperiul Ayarr, in timp ce se aflau la odihnă pe litoralu bulgar al Mării Negre.
Va prezint "Noutăţile rele" pentru toţi eroii imperiali, care se ascund în bârloguri , castele părăsite, tufişuri şi în bezna întunericului - Umanoizii Categoria 4!
Vânător Întunecat Hărţuitor
(http://img44.imageshack.us/img44/6904/shadowhunter03t.jpg)
Devastatorul întunericului
(http://img256.imageshack.us/img256/7049/furywarriort.jpg)
Devastatorul întunericului Arcaş
(http://img42.imageshack.us/img42/52/furywarriort3.jpg)
Arcaş adept al întunericului
(http://img43.imageshack.us/img43/464/heretic2n.jpg)
Adept al întunericului
(http://img41.imageshack.us/img41/4006/shadowhunter02t.jpg)
Vânător Întunecat
(http://img42.imageshack.us/img42/8545/hereticarcher2.jpg)
Curând şi în provincia ta!
-
Provincia Pădurea Intunecată
"Dacă eşti născut in Provincia Pădurii Întunecate, arcul tău nu va rata niciodată".
Aşa spun spun localnicii de fiecare dată când îi intrebi cum este să fi cetăţean din Pădurea Întunecată.
Întradevăr, acesta este tărâmul care a dat naştere celor mai distinşi maeştri ai arcului din Imperiu. Acesta este tărâmul care face un arcaş de elită din oricine...care e suficient de dur să supravieţuiască numeroaselor provocari pe care le va întâmpina.
Comform legendei mulţi dintre arcaşii de elită ai Cavalerului Negru s-au retras din servicul activ şi le-au fost date aceste pământuri drept recompensă de către Împărat pentru loialitatea lor incontestabilă şi pentru mulţii ani de serviciu.
Astfel, când în final soldaţii s-au retras au întemeiat prima lor comunitate, au hotărât să lase un fel de moştenire pentru generaţiile viitoare, astfel încât copiii şi nepoţii lor să îşi amintească faptele lor. Curând planul Şcolii de Arcaşi a început să prindă formă. Mulţi au fost fascinaţi de posibilitatea de a deveni un Arcaş de Elită. Riturile şi trecerile au fost grele, iar mulţi dintre candidaţi nu aveau ce le trebuia ca să termine antrenamentele grele care durau pe timpul a zece ani.
Dar au fost câţiva, din rândurile foştilor soldaţi imperiali care au considerat întemeierea Şcolii prea fastuoasă. Ei nu vroiau ca numele lor să fie amintit, din cauză că nu pentru asta şi-au vărsat sângele. Nu au vrut nici să se stabilească, crezând că îşi vor pierde adevărata natură dacă îşi agaţă arcul în cui. Aşa că au părăsit Pădurea Intunecată şi au devenit Vânători. Şi au străbătur întregul Imperiu, rămânând mereu vigilenţi la ameninţările străine împotriva Imperiului. Şi incă mai aprind imaginaţia tinerilor care vor să devină Vânători. Fi atent în zona asta... Lucrurile nu mai sunt ce au fost. Provincia Pădurii Întunecate este neiertătoare aşa cum a fost mereu faţă de cei care au vrut să îi descopere secretele.
(http://img193.imageshack.us/img193/2253/province17sreka.jpg)
-
Provincia Falar
- M-am săturat, - spuse ultimul Guvernator Imperial al Provinciei Falar şi a eliberat un decret prin care separa provincia de Imperiul Ayarr, proclamând Republica Independentă Falar.
Cetăţenii provinciei l-au înţeles.
Şi ei se săturase.
S-au săturat de imperiali cărora nu le păsa de ceea ce se întâmplă pe pământul lor. S-au săturat de lăcomia, corupţia şi furturile autorităţilor imperiale. Sute de oameni au murit de foame în ultimi ani iar guvernul central nu a facut nimic ca să rezolve această problemă.
Şi astfel...remarcabila provincie Falar, "Bijuteria Imperială Nordică", membră a Breslei Marine, asigurând jumătate din peştele din Imperiul Ayarr...s-a prăbuşit. Iar când praful s-a ridicat, toţi oamenii...s-au săturat.
Astfel, cu cincizeci de ani în urmă, conduşi de ultimul guvernator, cetăţenii din Falar au asaltat primaria şi barăcile oastei, au arestat şi chiar ucis reprezentantul guvernului imperial şi au anunţat independenţa provinciei.
Dar, ca aproape orice vis în viaţă, libertatea lor nu a durat pea mult. Autorităţile imperiale nu au acceptat provocarea prea bine.
Capul decapitat al guvernatorului, alături de cel al soţiei şi cei doi copii a fost gasit într-o dimineaţă răcoroasă de către servitori. Şocaţi şi consternaţi de guvernul imperial, oamenii din Falar au decis să abandoneze provincia. Pentru totdeauna.
Acum Falar, oficial o 'zonă din afara controlului oficial imperial', este unul dintre cele mai periculoase locuri din lume. Un loc unde noi lorzii de război ai Imperiului -eroii- ar vrea să îl pretindă ca noua lor casă.
(http://img94.imageshack.us/img94/561/province14b.jpg)
-
Marea Preerie
(http://img46.imageshack.us/img46/6203/province20.jpg)
Puţine pietre, pe jumătate acoperite de nisip şi arse de soarele arzător al preeriei sunt tot ce a mai ramas din fortăreaţa Taberei de Piatră.
Cu mult timp în urmă deşertul a pus stăpânire peste ultimul centru administrativ al Imperiului Ayarr din această provincie. Cel puţin aşa cred unii oameni- acei care au stat departe de evenimentele din ultima sută de ani.
În orice sens.
Dar adevărul este mult mai înfricoşător.
Totul a început cu amibiţia unui preot tânăr pe nume Ivon, care nu era mulţumit că Biserca Luminii s-a transformat. Aşa că a decis să o reformeze. Să o facă aşa cum el ar fi visat să fie- să fie aproape de cei credincioşi şi să îi servească pe toţi, nu doar pe cei bogaţi, pivilegiaţi, lacomi şi ambiţioşi.
Marele sinod nu era de acord cu asemenea idei, pentru că respectarea tradiţiilor era deasupra oricărui lucru, din moment ce asigura un lux neaşteptat, putere politică şi avuţie.
Astfel răspunsul Clericului a fost rapid şi fără milă.
Iar Reverendul Ivron a fost acuzat de propagarea ereziei şi dat pe mâna Zealoţilor- o poliţie religioasă secretă, militară şi fanatică.
Nu sunt multe informaţii despre cum preotul a reuşit să supravieţuiască după mulţi ani de tăcere. Dar este cunoscut faptul că într-un final a scăpat din peştera întunecată a bisericii. Dar ceva s-a întâmplat. Ceva i-a rupt sufletul şi l-a schimbat.Reverendul Ivon a decis că Biserica Luminii nu mai era ceea trebuie să fie. Şi că trebuie să fie distrusă. Împreună cu toţi cei care credeau în *zeul fals al Tatălui*.
Reverend Ivon susţinea că lumina a dispărut, şi că nu va mai fi văzută niciodată.Singura supremaţie peste lume şi univers este deţinută de întuneric.
Ivon s-a dus în Marea Preerie, pentru că ştia că nimeni nu îl va căuta în acest deşert crud, ars de soare, şi si-a format propriul ordin - Cultul Întunericului.
Asaltul de la fortăreaţa Taberei de Piatră a durat exact...o zi. Armata eretică a trecut de zidurile de apărare ale oraşului ca o plagă întunecată. Nu au arătat milă.
Astfel, după o sută de ani, Catedrala Cultului Întunecat este ridicată, în mijlocul deşertului arzător.
Legenda spune că Întunericul i-a dat Reverendului Ivon viaţa eternă drept cadou, iar liderul celei mai demonice organizaţii din lume face planuri diabolice pentru a cuceri Tărâmul Ayarr.(http://)
-
Povincia Eternia
(http://img692.imageshack.us/img692/1143/province16suszamuk.jpg)
Eternia sau * Tărâmul Etern* aşa cum multi îl numesc, este un loc unde poţi simţi spiritul antic.
cântecul liniştit al timpului trecut, pentru care nu există istorie, se întinde peste eterna tundră Nordică.
Mulţi şcolari şi istorici cred că aceste locuri au fost locuite de o naţiune minunată. Cu mult timp înainte ca localnicii să aibă de a face cu aceste locuri. Dar nu erau oameni obişnuiţi ca noi. Erau diferiţi. Comform miturilor şi legendelor, aceşti oameni aveau puteri elementare, controlau vânturile, provocau furtuni oricând şi oriunde doreau. Erau capabili să ridice un munte într-un loc unde nici un munte nu mai existase vreodată,şi să sece mări întregi, dacă doreau. Dar au mers prea departe, folosind puterile lor. Şi au produs un cataclism care le-a distrus puternica civilizaţie.
Zidul - Vulcanul Mort, chiar de lângă graniţa nordică a provinciei, a fost creat de aceeaşi naţiune măreaţă. Şi exact acest Vulcan a erup şi şi-a transformat creatorii în praf.
Legenda spune că Zidul va erupe din nou într-o zi... şi că de data aceasta va ucide toţi oamenii. Şi că acest lucru va însemna sfârşitul lumii noastre.
Alţi oameni cred că acesta este tărâmul de unde Tatăl provine. El a fost singurul care a supravieţuit după erupţia vulcanului uriaş. Tatăl s-a ascuns într-o gropă şi a stat ascuns acolo timp de o mie de ani, până când, într-un final, vulcanul s-a stins. După ce totul s-a terminat, a ieşit din ascunzătoarea sa şi a creat lumea din nou. Aceasta e lumea pe care noi o cunoaştem acum. După ce şi-a creat copiii, cu ajutorul acestora i-a creat pe oameni şi i-a trimis să populeze Tărâmurile Ayarre.
Destinul Eterniei nu a fost unul deloc uşor. Anii întunericului şi religionismul au sfâşiat sufletul cetăţenilor din Imperiul Ayarr.
Condamnaţi ca eretici, localnicii tundrei erau urmăriţi de Zealoţii Luminii, torturaţi şi ucişi într-un mod crud.
Astfel, an după an, generaţie după generaţie...Eternia, *Tărâmul Etern* cădea, din ce în ce mai adânc în întuneric.
Aşa este astăzi - un loc acoperit de vălul misticismului, sălbatic şi plin de simţul infinităţii şi distantelor fără sfârşit
-
Noua hartă globală
(http://img7.imageshack.us/img7/5978/iconswa.jpg)
Designul noii harti globale arata:
-Provinciile periculoase(incercuite cu galben)
-Taramul Nimanui(incercuit cu roşu)
- Sediul Central al Aliantei(imaginea unui scut)
-Avanposturile Aliantei(imaginea unui cort)
- Castel detinut de o alianta (imaginea unui turn)
-
Deşertul disperării
(http://img59.imageshack.us/img59/5384/province19.jpg)
Căldura ucigătoare distruge pe oricine îndrăznește să intre în Deșertul Disperării, ca un coican gigantic - te prinde și îți supune întreaga ființă la un test de supraviețuire.
Furtuni de nisip nemiloase, violente timp de câțiva ani, liniștite doar câteva luni, doar pentru a fi înlocuite de noi furtuni mai violente și mai învolburătoare, capabile să ardă orașe întregi, drumuri și chiar munți.
Vânturile sudice puternice și aride poartă nisipul atât de adânc în Imperiu astfel că, unele rapoarte istorice susțin că a fost o "ploaie galbenă" care a curs deasupra Capitalei statului.Chiar și "o zăpadă galbenă".
Cât de înspăimântător, crud și sălbatic este deșertul sudic Ayarr.
În trecut, cetățenii din Ayarr au facut imposibilul, au cultivat pământurile nisipoase, au construit drumuri și apeducte, care conectau cele doua oaze cu Fortăreața Nisipurilor Uscate, formând astfel un Triunghi Verde - așa cum localnicii l-au numit fiind singurul loc locuibil. La sud de acesta, te aștepta doar moartea - asta învățai dacă te nășteai aici. Și totuși mulți oameni au îndrăznit să facă drumeții adânc spre sud. Iar cei care au reușit să se întoarcă aveau povești ciudate. Povești despre nisipuri negre, care erau atât de fierbinți încât puteau arde hainele și trupul omenesc. Povești despre monumente antice ale unor stăpâni extratereștri, care au încercat să îi invingă pe primii regi ai imperiului Ayarr.
Povești despre fisuri, peșteri și stânci cu depozite de minereu, în mijlocul nisipurilor arzătoare.
În zilele de acum, Triunghiul Verde nu mai există. Furtunile de nisip, Hoardele Nomade, asasinii și jefuitorii - ei sunt noii stăpâni ai deșertului.
-
Turnurile Stancoase
(http://img41.imageshack.us/img41/3921/province18.jpg)
Este un loc în Imperiul Ayarr, unde chiar dacă ar fi fost ființe umane, nu ar fi fost locuit prea mult timp, sau să fie schimbat sau este chiar - neatins de mâna omului. Aceasta este granița Sud-Estică, numită Turnurile Stâncoase.
În Vest sunt uriașe bucăți de granit, erodate de râurile care trec prin ele, bătute de condițiile atmosferice timp de milioane de ani, formând turnuri verticale care par agățate de dealurile acoperite de verdeață densă și junglă călduroasă.
În Est, Turnurile Stâncoase adăpostesc mii de mile de peșteri-labirint, de care legenda spune că ascund comori minunate, mormintele unor conducători uitați, căpetenii și regi ai timpurilor trecute, artefacte cu puteri magice care ar putea distruge întreaga lume și multe, multe altele.
În SUd, unde Stâncile ascuțite și neospitaliere amenință teritoriul unei văi înfloritoare, numită Sfârșitul Tuturor, sunt construite castelele Cultului Întunecat și Triburilor Nomade - două facțiuni care sunt constant în razboi.
În Nord sunt uriașii copaci uscați
Dar în Nord...
În Nord, unde copacii uriași întunecați îşi ridică crengile distorsionate care arată ca unghiile unei vrăjitoare deasupra cerului, sunt cele mai frumoase bestii zburătoare, pe care Imperiul Ayarr le-a putut crea.
Ascunzându-se în cuiburile lor din coroanele copacilor uscați, șopârlele zburătoare cu țipetele lor înfiorătoare, se aruncă după victimele lor și să le sfâșâie cu ciocurile lor gigantice și ghearele înnegrite de sânge.
Provincia Turnurilor Stâncoase
Provincia a fost sălbatică timp de milioane de ani, de la începutul lumii.
Este la fel de sălbatică și astazi.
Și mereu va fi așa sălbatică...
-
Pădurea Fără Sfârșit
(http://img268.imageshack.us/img268/1480/province12b.jpg)
Primul lucru pe care cineva îl simte când intră în Pădurea Fără Sfârșit pentru prima data, este liniștea.
Dar nu o liniște obișnuită.
Este o liniște dezertată, una moartă.
În Vest, o ceață densă și rece înconjoară trunchiurile masive defrișate, aparținând cu vreme în urmă Breslei Dulgherilor. Puținii localnici spun că ceața te poate înghiții într-o clipită și să te facă să...dispari. Și apoi dispare ca și cum nici nu a fost.Mai spun despre cei care vin odată cu ceața - cei care nu și-au primit vredictul de la Judecătorii Tatălui - astfel că fantomele lor încă mai bântuie Tărâmul Ayarr.
La Sud masivele, Stânci Turn stând ca un zid înnorat împotriva oricui îndrăznește să treacă de ele. Pasajele sunt pazite de unii dintre cei mai nemiloși bandiți din întregul Imperiu Ayarr.
La Nord se pot vedea de la mile depărtare împrăștiate pe o zonă întinsă ruinele Marelui Deluron. Odată cel mai măreț dintre toate, Perla Estului, un centru de iluminare și știință, Deluron chiar a concurat în frumusețe și putere cu Orașul Imperial. Și chiar după secole dupa inevitabila cădere oamenii șoptesc despre nenumăratele comori și pericolele mortale care zac îngropate sub rămășițele orașului.
Iar la Est...la Est Imperiul Ayarr, universul pe care îl știm...se termină. Si astfel miturile, magia și legendele să poată începe.
-
Recompensa finală pentru terminarea Misiunii de Elită:
(http://img218.imageshack.us/img218/7886/epiccrafteng.jpg)
Către Orașul Imperial!!
-
Karaganda Imperială
(http://img15.imageshack.us/img15/7259/imperialkaraganda.jpg)
Exotic.
Minunat.
Neatins
Acestea sunt cele 3 cuvinte ce vin în mintea fiecărui om ce pune piciorul în Karaganda Imperială.
În ultimii o sută cincizeci de ani, deşi, locul pe care toţi din Imperiul Ayarr îl iubeau pentru incredibila frumuseţe şi resursele nelimitate, a dobândit un alt nume.
Tărâmul Piraţilor.
Era o zi ca oricare.
O zi însorită, plină de sunetele pescăruşilor.
Încă o zi minunată în această insulă divină unde natura şi omul se află în sfârşit în pace.
Dar nici soarele, briza mării nici măcar pescăruşii nu ar înţelege nebunia omului ce a avut loc în acea zi.
Cinci sute de fregate ale piraţilor, special costruite pentru manevrarea în apele scăzute din nord ale Golfului Karagandei, au intrat în linia de asalt a cruisaratelor imperiale ce era blocate de câteva ore în recifurile de corali.
Tunul cu rază lungă a navelor a reuşit să elimine o treime din inamici, dar finalul era clar - navele rapide ale piraţilor aveau avantaj. După abordare a urmat carnagiul.
În următoarele două ore pitaţii au distrus complet armata imperială, capturând jumătate din nave împreună cu 5000 de ofiţeri şi marinari, iar pe restul i-au măcelărit.
Cei ce au fost capturaţi, au fost luaţi pe o insulă din nordul Karagandei unde au fost decapitaţi în public pentru a servi ca exemplu "coruptului guvern imperial" , în cazul că ar fi trimis mai multe "armate expediţionale" către libera şi independenta Karaganda, condusă de Înţeleaptul şi Democraticul Consiliu al Breslei Piraţilor.
Verdele uimitor al recifurilor de corali din Golful Karaganda s-a transformat în roşu din cauza sângelui celor ce au murit în acea zi.
Iar soarele, briza mării şi pescăruşii nu au înteles niciodată nebunia omenească ce a avut loc în acea zi.
-
Hanul Raiului Marin
(http://sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc3/hs582.snc3/30722_396938122935_125685717935_4008348_6107599_n.jpg)
Decretul Breslei Piratilor Numarul 5564 - Anul 2685, Unirea Ayarra
1.Conform acordului semnat între Breasla Piraţilor, singurul conducător al liberei şi democratei Karaganda, numit CONDUCĂTOR şi Guvernul Imperial Continental, numit CONTRACTOR, datat din 2645 de la Unirea Ayarră, CONDUCĂTORUL închiriază CONTRACTORULUI zona numită "Hanul Raiului Marin" pentru folosire pentru o perioadă de două sute (200) ani
2.Guvernul Imperial Continental va fi obligat să plătească o singură dată în schimbul teritoriului o cantitate în aur egală cu greutatea Suveranului Imperiului Ayarr, plus a întregii sale familii.
3.Breasla Piraţilor va forma un comitet în decursul 1 (unei) luni şi va călători către Imperiul Ayarr continental pentru a cântări greutatea suveranului şi a întregii sale familii.
4.Drepturi şi Obligaţii ale Guvernul Imperial Continental pe timpul contractului:
- Guvernului Imperial Continental îi este interzis să trimită nici un fel de Nave de război la Hanul Raiului Marin
- Guvernului Imperial Continental îi este interzis să trimită trupe militare la
Hanul Raiului Marin
- Guvernul Imperial Continental trebuie să plătească jumătate din veniturile din comerţ realizate de Hanul Raiului Marin către Breasla Piraţilor.
- Breasla Piraţilor nu poartă nici o responsabilitate pentru managementul şi securitatea din Hanul Raiului Marin
- Breasla Piraţilor îşi rezervă dreptul de a interveni în managementul Hanului Raiului Marin în orice moment doreşte.
Bun Venit la Hanul Raiului Marin!
-
Noi abilităţi în Imperial Hero
Abilităţi pentru toate Clasele
Făuritor
Fiecare nivel creşte şansa de a făuri obiecte rare, legendare şi epice cu un anumit procent %
Explorator
Fiecare nivel creşte şansele de a găsi resurse cu un anumit procent %
Jefuitor
Fiecare nivel creşte aurul şi obiectele căzute ca pradă cu un anumit procent %. Nu poate depăşii 200%.
Criminal
Fiecare nivel creşte şansele de a alege cel mai puternic oponent cu un anumit procent %.
Întărire
Eroul pierde mai puţină durabilitate a echipamentului când este învins în luptă.
Abilităţile Devastatorului
Frenezie de Luptă
După o lovitură reuşită, puterea următoarei lovituri este mărită cu anumit procent; Apărarea este redusă cu acelaşi procent. Abilitatea este întreruptă după o lovitură nereuşită.
Tăitură Adâncă
Devastatorul ştie slăbiciunile apărării oponentului, şi scade armura cu un anumit procent.
Balansare Măreaţă
Devastatorul măreşte semnificativ atacul când foloseşte Şarjă combinată cu Vârtej.
Abilităţile Gardianului
Menţinerea Poziţiei
După un blocaj reuşit, armura globală este mărită cu un anumit procent pentru tumătoarea rundă. Puterea este scăzută cu acelaşi procent. Această abilitate este întreruptă după un blocaj nereuşit.
Piele de Piatră
Gardianul atinge o concentrare incredibilă ce îi transformă pielea în piatră. Adaugă un % la armura sa globală.
Pas Greşit
Oferă Gardianului o şansă să surprindă oponentul, şi să-i reducă atacul cu 50% în următoarea rundă.
Abilităţile Vrăjitorului de Magie Neagră
Prisma Neagră
Absoarbe un anumit procent din binecuvântarea inamicului şi o foloseşte asupra celor din grup.
Vârtej Mistic
Vrăjitorii fac Vârtej cu toiagul.
Reflectă Atacul
Reflectă un anumit procent din atacul inamicului. Ţinta este aleasă la începutul luptei şi nu poate fi schimbat.
Abilităţile Vrăjitorului de Magie
Prisma Albă
Reflectă un anumit procent din blestemele inamicului.
Vârtej Mistic
Vrăjitorii fac Vârtej cu toiagul.
Resurecţie
Readuce la viaţă un Mercenar mort în timpul luptei, restaurând un procent din Viaţa sa.
Abilităţile Vânătorului din Umbră
Coardă de Arc Puternică
Măreşte atacul maxim pentru ultimele trei lovituri din raza armei cu un anumit procent.
Ţintire Continuă
Raza este redusă cu 1, dar şansa de lovitură critică este mărită cu un anumit procent pentru fiecare nivel. Ultimele nivele ermit 100% şansă de lovitură critică. Necesită Cuţite de Aruncare sau suliţă.
Invizibilitate
O versiune îmbunătăţită a Evaziunii. Creşte şansa inamicului de a rata oponentul ca ţintă. Dacă eroul este ultimul în luptă, cu invizibilitate reuşită, toţi inamicii ratează turul.
Abilităţile Prădătorului Fantomă
Veteran cu Suliţa
Creşte numărul de runde în care Suliţa face atac complet.
Ţintire Continuă
Raza este redusă cu 1, dar şansa de lovitură critică este mărită cu un anumit procent pentru fiecare nivel. Ultimele nivele ermit 100% şansă de lovitură critică. Necesită Cuţite de Aruncare sau suliţă.
Invizibilitate
O versiune îmbunătăţită a Evaziunii. Creşte şansa inamicului de a rata oponentul ca ţintă. Dacă eroul este ultimul în luptă, cu invizibilitate reuşită, toţi inamicii ratează turul.
Notă:
Aceasta este modelul conceptual al noi abilităţi. Numerele şi cerinţele vor fi anunţate mai târziu. Ar fi plăcut să vedem un topic în Discuţii Generale cu opiniile şi indeile voastre. Vă rugăm, discutaţi pe seama acestor abilităţi. Fiţi obiectivi.
-
Legenda Cristalului Însângerat
Tărâmul Ayarr este la fel de vechi ca și Universul.
Oamenii au pășit pe el, regate s-au ridicat și au cazut încă din timpuri stravechi. Și au venit și plecat ca și stelele căzătoare pe cerul nopții.
Tărâmul Ayarr a fost martorul unor evenimente epice. Unele dintre aceste evenimente au avut loc acum foarte mult timp și au fost atât de incredibile încât au devenit legende, mituri sau povești de adormit copii.
Unele legende au fost uitate. Altele au devenit apocrife și au fost considerate periculoase de autoritățile oficiale. Și mai sunt acelea ce au devenit mituri.
Dar fiecare legendă... exact ca orice mit... are mereu un strop de adevăr în ea. Deoarece sunt spuse de oameni, pentru oameni.
Una din aceste povști incredibile, transmisă prin viu grai în provinciile nordice ale Imperiului Ayarr este legenda Cristalului Însângerat.
Cu mult timp în urmă, cu zece mii de ani în trecut, în Nordul Munților de Gheață era mărețul Regat al Soarelui. Se întindea pe mii de mile în toate direcțiile iar oamenii ce trăiau acolo erau descendenții direcți ai Soarelui. Măreți erau oamenii acestui regat. Măreți și înstăriți. Au stabilit rute comerciale cu tări maiestoase de peste tot în lume. Acest stat uriaș era cel mai avansat din toate regatele Universului deoarece era un dar al Soarelui îngropat adânc în pământurile sale. Acest dar era un Cristal. Un crista perfect și magnific ce avea puterea de a schimba lucrurile create de om dându-le puteri inegalabile, rezistență și viață veșnică odată pus lângă obiectele făurite. Nu conta ce obiect era - o armă, o armură sau...o lingură. Era doar un singur loc de unde cristalul putea fi extras - Minele Măreției ce erau amplasate aproape de centru Imperiului - Castelul Luminii. Astfel oamenii din Imperiul Soarelui erau aproape zei. Măiestria lor în fărurire era supremă și toate celelalte Imperii se temeau și îî respectau pentru talentele lor de zei.
Dar, așa cum se întâmplă cu toate fiintețe ce au puteri nelimitate, mândria a început să cuprindă și să corupă pe Fii Soarelui. Nu vroiau să trăiască în pace și siguranță cu lumile mai mici. Vroiau să cucerească întreg universul și chiar să provoace însuși Soarele. Bineînțeles că au fost câțiva dintre ei ce vroiau să păstreze situația de liniște și să folosească cristalul doar pentru a face bine.
A urmat cel mai sângeros război civil înregistrat vreodată în istoria omenirii. Generație după generație Copii Soarelui au continuat să se ucidă și după un mileniu de lupte sângeroase, ultimul Împărat al Soarelui văzând cum supușii continuă să își masacreze semenii a decis să folosească ultima soluție ce va aduce sfârșitul nu doar al conflictului ci și al tuturor lucrurilor.
Era într-una din zilele senine când luptele nemiloase au ajuns la granițele Castelului Luminii.
ultimul Împărat al Soarelui a ieșit pe balcon a ridicat mâinile către ceruri și l-a invocat pe înșuși Creatorul:
Oh, mărețule Soare! Ajută-mă în ultimele mele clipe să blestem acest tărâm și toți supușii mei pentru că și-au întors fața de la calea Luminii! În schimb îți ofer viața și sângele meu! Să nu mai fie niciodată război între noi căci nu mai merităm bunătatea ta!
După ce a spus aceste vorbe s-a aruncat de la balcon.
Soarele, văzând sacrificiul Fiului său i-a respectat ultima dorință.
Și când corpul Împăratului a atins pământul.... Lumea a început să se schimbe.
Sângele său împreună cu sângele celor ce au luptat a fost absorbit de sol și Castelul împreună cu restul teritoriului s-a transformat într-o pustietate. Marele Cristal pătat de sânge s-a transformat în Cristalul însângerat. Și-a păstrat abilitatea de a îmbunătăți obiectele dar din cauza blestemului toate lucrurile ce erau create cu el nu puteau fi reparate.
Anii au trecut și ultimii urmași ai Copii Soarelui au dispărut încet.
Până când nu a mai ramas nimeni.
Toate cunoștiințele despre cristal au fost pierdute. Și nimeni din cei vi nu își amintește de el.
Blestemul a creat Munții de locat ce au blocat accesul la fostul Imperiu al Soarelui.
Iar cel mai mare Imperiul al Lumii...a încetat să mai existe.
Dar ce nu a fost menționat în această poveste... Sau este spus pe ascuns... Castelul Însângerat și Minele Măreției sunt încă intacte. Blestemul le-a păstrat exact cum erau când ținutul a căzut. Și își așteaptă noii stăpâni. De opt mii de ani. Dar dacă cineva reușește că cucerească castelul trebuie să știe că există un preț scump pentru puterea nelimitată.
Căci creaturile întunericului și sufletele rătăcite ale oamenilor încă mai bântuie pustietatea roșie. Fortăreața cristalului nu a fost destinată pentru a fi cucerită din nou de oameni. Iar dacă acest lucru se întâmplă toate creaturile ce viețuiesc acest iad vor răspunde la chemarea castelului și se vor îndrepta spre el pentru a-i distruge pe cei ce l-au ocupat.La fel cum valurile mării se sparg în stânci, forțele blestemate se vor lovi de zidurile fortăreței - fiecare val mai puternic decât cel precedent. Și vor continua astfel până când coridoarele de cristal ale Castelului vor fi din nou tăcute și părăsite din nou, așteptând pe următorii ce vor încerca să controleze puterea divină pe care o oferă.
Nemărginită este puterea Castelului Însângerat.
Dar această măreție nu poate fi controlată de nimeni.
-
(http://img18.imageshack.us/img18/9459/prov1a.jpg)
Fiecare Suveran este obligat să își păstreze autoritatea prin orice mijloace.
Conducătorii din Imperiul Ayarr respectă această regulă mai mult decât necesar.
Un secret întunecat și rușinos stă în adâncul Arhivelor Imperiale. Un secret acoperit de sângele a milioane de oameni,care, de-a lungul timpului au fost catalogați ca "inamici ai Coroanei".
Totul a început după marea victorie a Cavalerului Întunecat împotriva triburilor locale. Sute de mii de soldați și civili au fost capturați iar noul Împărat al Imperiului Ayarr nu știa ce să facă cu ei, devenise o mare problemă. Au refuzat să fie integrați și să trăiasca ca și supuși în noul Imperiu Ayarr. Astfel că Suveranul a avut de ales între a ordona o execuție în masă său să îi trimită în lagăre unde urmau să dispară încet... Ambele variante era la fel de neplăcute dar apoi Prim-Ofițerul său - Armand Sonoria a sugerat o altă opțiune - să îi trimită departe în Nord, dincolo de teritoriul Veșnic-Alb și obligându-i să construiască o trecătoare prin munții impenetrabili. Trebuiau să moară toți în timp ce munceau în iadul Munților Înghețați.
Dar nu au murit. Cel puțin nu toți.
Nu se știe cum dar au reușit să construiască trecătoarea și să treacă prin bariera ce era considerată de netrecut.
Și astfel, au reprezentat o nouă problemă pentru Împărat.
Urmând din nou sfatul consilierului Sonoria, le-a oferit posibilitatea de a rămâne în pustietatea înzăpezită și să îl servească ca și ....paznici de închisoare.
"Aici, pe acest teritoriu ce va fi numit "Tărâmul Exilaților" veți construi închisori, temnițe, turnuri de veghe și aici ii veți păzi pe toți inamicii Coroanei."
Acestea fiind spuse, exilații au început construirea unei provincii, care de fapt era o uriașă închisoare.
O închisoare în care milioane de oameni erau aduși, separați, unde își petreceau restul vieții și unde mulți erau executați. Nimeni nu a scăpat din această provincie. Și nimeni nu a știut de existența sa.
Până acum...
-
Legenda Cristalului Însângerat
(http://img827.imageshack.us/img827/9430/prov2mitak.jpg)
Norii întunecați sunt primul lucru pe care o persoană îl vede când pășește în acest tărâm blestemat.
Acești nori sunt negri, grei și grotești ce par să atârne din ceruri gata să acopere totul în orice moment.
Picioarele tale se adâncesc într-un sol umed. Privești în jos și imediat realizezi ca nu este umezeală.
Este sânge.
Sânge proaspăt și cald, ca și când ar curge din ceva ce mai devreme încă trăia. Și nu este doar atat. Pământul pare... foarte viu, poți vedea mișcări ușoare prin el, ca niște valuri mici în toate direcțiile fără oprire.
Stă înalt și masiv.
Mult mai mare decât Orașul Imperial.
Zidurile sale exterioare împreună cu citadela centrală sunt construite din cristale ascuțite ce strălucesc în roșu. Dacă te apropii de această fortăreață incredibilă ai crede că aceste cristale sunt ...crescute, în loc să fie șlefuite de mâna omului. Sunt turnuri, multe turnuri, ieșind din interiorul Fortăreței blestemate, unele atat de înclinate încât nu par stabile, dar sunt. Asemeni unor țepi masivi aceste turnuri srăpung norii.... Sau sunt probabil creatorii acestor nori, folosind energia veșnică a blestemului ce a sfâșiat întregul tărâm.
Spre sud,se afla Baza Avangardei, prima și ultima linie de apărare a Castelului Însângerat stă tăcută și dezolantă cu ploaie sângerie ce cade pe turnurile albe intărite. Dar Avangarda nu este chiar părăsită. Nu ști de unde, dar ști. Pur și simplu o simți.
Și mai sunt Minele Măreției, de unde Mărețul Cristal Însângerat poate fi extras. Tunelurile și cavernele nemărginite sunt deschise doar celor ce controlează Castelul Însângerat.
Atâta timp cât Castelul poate fi controlat...
Acest târâm ar trebui să fie complet mort, dar de fapt este foarte viu. Mult mai viu decât ai vrea să crezi.
Poți simți forța vieții peste tot. Dar are origini necunoscute. Nu este creată de către Lumină.
Un tufiș se mișcă aici. Vezi lumina unor ochi roșii pentru un moment. Din nou liniște.
Un sunet, venit de le cine știe ce pasăre, te înfioară.
Un urlet diabolic te avertizează că nu ești bine venit aici.
Nimeni nu este.
Acest tărâm nu vrea noi stăpâni. Puteri mărețe și diabolice zac în adâncurile sale. Dar dacă dorești aceste puteri va trebui să plătești prețul suprem.
Iar cei ce nu vor realiza vor suferi.
-
Sanctuarul Soarelui
(http://img638.imageshack.us/img638/7210/prov3.jpg)
"Soarele aduce căldura. Alungă răcoarea. Pentru ca noi să ne trezim și să trăim din nou."
În religiile străbunilor, Soarele a creat totul. Primii oameni ce au apărut pe acest tărâm au fost creați de Soare și au mers pe razele sale până pe pământ. Iar oamenii erau fericiți și recunoscători deoarece purtau Lumina Soarelui în corpurile lor.
Și pentru o vreme totul a mers bine.
Dar după trecerea unui mileniu oamenii au început să creadă că sunt mai măreți decât Soarele. Și-au uitat originile și și-au îndreptat privirea de la Lumină. Au provocat însuși Soarele pentru supremația în Univers.
întristarea a pătrus în sufletul Aducătorului de Lumină.
Insultat și rușinat, Soarele a plecat departe de acest tărâm, să plângă trădarea Copiilor săi.
Fără razele calde ale Creatorului, frigul a început să coboare peste așezările oamenilor.
Plantele nu au mai crescut.
Păsările și animalele au murit de foame.
Tărâmul a fost acoperit de zăpadă și gheață nesfârșită.
Mare suferință s-a abătut asupra oamenilor.
Mulți au murit până să realizeze greșeala făcută.
Temple, altare și piloni au început să apară pe tărâmul Omenilor. În aceste locuri Copii Soarelui și-au rugat Stăpânul să se întoarcă și să le ofere din nou Lumina sa.
Încă un mileniu a trecut dar Aducătorul de Lumina nu era convins de faptul că creațiile sale s-au schimbat.
Și, în ciuda tuturor locurilor sacre ce serveau pentru rugăciunile oamenilor.... Frigul a rămas.
Pană când ultimul dintre Copii Soarelui a dispărut.
-
Rangul 7 se apropie
Mlaștinile Ploioase
(http://img193.imageshack.us/img193/3497/prov4v.jpg)
În inima Karagandei Vestice, unde nici cetățenii nativi ai tărâmului nu îndrăznesc să pășească, sunt situate Mlaștinile Ploioase. Ploaia nu se oprește niciodată aici. Ca și când ceva ...sau cineva... s-a înfuriat cu mult timp în urmă și a decis să lovească acest ținut cu furtuni violente și inundații. Râul întunecat, ce împarte Mlaștinile în două jumătăți, are mereu debitul ridicat formând mlaștini vaste și de netrecut. Unele din aceste mlaștini sunt întunecate și reci, razele soarelui nu le ating niciodată. Iar dacă le ating, vor dezvălui lucruri ce nici în cele mai groaznice coșmaruri nu pot fi văzute.
Solul este format aproape în întregime din lut. Orașul și Castelul sunt construite din lut - ultimele vestigii ale oamenilor. În vest jungla aproape a acoperit Orașul de Lut. Creaturile umblă pe străzi și prin spatele ziduilor caselor. Creaturi de care nimeni nu știe nimic. Iar dacă cineva știe ceva, nu va recunoaște nimic. Deoarece aceste creaturi sunt mult prea oribile pentru a fi reale.
În est, ca un idol umbrit, observând tăcut tărâmul diabolic cuprins de misticism, stă Castelul de Lut. Zidurile sale sunt foarte vechi, crăpate și ruinate. Citadela sa măreață este crăpată în două ca și cum ar fi fost lovită cu un ciocan de către un uriaș cu mult timp în urmă.
Umbrele sălășluiesc pe străzile pline de tufișuri.
Când noaptea se lasă aceste umbre se transformă. Iar în ce se transformă îi poate face până și pe cei mai curajoși să țipe plini de teroare.
Iar ploaia continuă să cadă.
Fără a putea să spele coruperea ce sufocă acest tărâm antic.
-
Paradisul Verde
(http://img257.imageshack.us/img257/5213/prov3ostrov.jpg)
"Tată, ce frumusețe nepământească!" ,spuse Alamarin, căpitanul primei nave imperiale ce a acostat pe tărmul acestei provincii. Mai târziu a avut onoarea de a numi această provincie Paradisul Verde, onoare acordată de însuși Suveranul Imperiului Ayarr.
După ce primul val de coloniști s-a stabilit pe țărm, iar navele, pline de comori, resurse prețioase și condimente au pornit înapoi către continent, nu a trecut mult până când Împăratul, influențat de sfăuitorii săi, a ordonat o colonizare completă a acestui tărâm, situat la Vest de Munții Fără-Sfârșit.
Mii de noi aventurieri și căutători de comori s-au îmbarcat sprijiniți de flota imperială au început cucerirea acestei noi lumi, fără a lua în calcul conseciințele unei asemenea expansiuni necugetate.
Iar consecințele, ce au luat forma localnicilor extrem de sălbatici, ce nu doreau să cedeze tărâmurile lor sacre invadatorilor, au lovit curând capetele coloniștilor, împreună cu capetele celor ce i-au trimis să cucerească acest tărâm în numele Imperiului Ayarr.
Hoarde nenumărate de canibali, însoțite de umanoizi înspăimântători și paianjeni uriași au ieșit din jungla deasă și au supus în doar o singură noapte orașele coloniștilor, avanposturile și instalațiile militare.
Dar asta a fost ultima problemă a coloniștilor.
Cei ce nu au fost destul de norocoși să cadă în luptă, au fost duși pe mal pentru a vedea navele pentru ultima dată, înainte de a fi duși în junglă unde urmau să fie sacrificați ritulic pentru adevăratul stăpân al Paradisului Verde.
Iar cine este acest lord - doar cei ce îl vor vedea vor ști. Și dacă va acela va supraviețui întalnirii pentru ca și noi să știm.
-
Marginea lumii
(http://img829.imageshack.us/img829/7120/prov1ostrov.jpg)
Draga mea soţie,
A trecut optisprezece luni de când nu te-am văzut pe tine şi cei doi copii.
Sper ca această scrisoare să te găsească sănătoasă. Sper că Amiralitatea îţi dă salariul meu regulat și că o duceţi bine. Dacă totul este bine, atunci ar trebui să ai destui bani puși deoparte pentru a ne muta în casa de pe Strada Albastră, pe care ai dorit să o cumperi de ani buni.
În urmă cu trei luni nava asta veche Lumina, pe care lucrez, a ajuns pe tărmurile vestice ale acestei insule, pe care șeful a numit-o "Marginea Lumii". S-a dovedit a fi mult mai mare decât au crezut acei buni de nimic cu stilouri - geografi. Iartă-mi acest limbaj necioplit, dragă.
Am pierdut navele "Vânt" și "Credință" într-o furtună pe mare destul de urâtă. Multi dintre prietenii mei au murit. Sper că sunt într-un loc mai bun acum și sper că ceea ce face aici va face ca moartea lor să fie cu folos.
Cu mare mândrie te anunt, draga mea soție, că al tău soț a fost numit ca asistent al guvernatorului din Satul Foarte Departe - noua noastră casă de aici. Nu este chiar un sat - o singură stradă. Dar cel puțin este un început. Marea este plină de pește iar jungla din sud oferă destulă apă, lemn și animale pentru vânat pentru a susține o comunitate mică.
Părintele Verono a obținut în sfârșit permisiunea de la guvernator, iubitul meu căpitan, să pornească construcția unui Templu al Luminii în sat, așa că au trecut deja două săptămâni de când trudim toți în fiecare zi pentru ca templul să fie terminat iar acest bătrân să se potolească.
Unii sunt nervoși deoarece tot felul de sunete oribile și urlete vin provenite de la o bestie necunoscută și tot felul de povești iau naștere cu privire la junglă, da ce poate face un om - suntem oamni simpli, lași și superstițioși ce își continuă existența, departe de orice civilizație.
Sper că vom reuși să construim satul așa cum am planificat și sper că noii coloniști vor sosi curând, și apoi să cer permisiunea căpitanului meu de a mă întoarce în Bunar. La tine.
Cu bine, iubita mea. Și roagă-te.
Al tău pentru totdeauna: Grosan
P.S Dacă îl prind pe acel tip fără barbă, ce lucrează la brutărie, ce trece pe la tine îi voi rupe gâtul. Asigură-te că îi spui.
-
Nisipurile Vechi
(http://img38.imageshack.us/img38/6138/prov2ostrov.jpg)
Fragmente selectate din traducerile totemelor și pictogramelor găsite de A Doua Expediție Gerografică Imperială în teritoriile nordice ale Karaganei Vestice, în anul 1001 de la Reuniune:
Cu milioane și milioane de ani în urmă era doar cerul și pământul.
Și pentru ceva vreme a fost bine.
Milioane și milioane de ani au trecut și cerul s-a îndrăgostit de pământ.
Într-un final au decis să se căsătoarească iar din această căsătorie s-a apărut Marea Țestoasă.
Era măreață și nemuritoare. Iar carapacea sa era mai dura decât pietrele din este, Astfel, cerul și pământul au ordonat țestoasei să creeze copacii, animalele și oamenii și astfel să devină Stăpâna lor. Și-a început munca iar primii copaci, animale și oameni erau înțelepți și puteau comunica unii cu alții, și trăiau într-o armonie perfectă. Mii și mii de ani au trecut și totul a fost bine. Creaturile Țestoasei au reușit să construiască orașe minunate și erau capabile să supună elementele naturii, iar în mijlocul tărâmului lor, au ridicat un templu impresionant zeiței lor, unde se rugau zilnic drept mulțumire pentru crearea lor.
Informația despre cum această civilizațe a fost ștearsă de pe fața pământului lipsește. Au fost găsite fragmente de simboluri ce sugerau "invidia", "mândria" și "lăcomia:, dar cu siguranță, la un anumit moment, Țestoasa și-a rugat Tatăl - cerul - să inunde totul cu ape adânci iar pe mama sa - pământul - să pedepsească copacii, animalele și oamenii pentru insolența lor. Copacii au fost deposedați de mintea lor și nu au mai putut merge niciodată. Animalele au fost deposedate doar de mintea lor, și astfel au devenit bestii sălbatice. Iar oamenii au fost deposedați de cultura lor și au fost trimiși în peșteri, păduri și ținuturi pustii.
Doar Templul Țestoasei a rămas neatins - pentru a aminti creaturilor despre măreția lor pierdută.
-
Curând va fi implementat un sistem de echipă ce vă va impresiona.
Asta nu este tot, vor fi întregi provincii construite doar pentru echipe.
Astfel,fără prea multe cuvinte,vă prezentăm două astfel de provincii:
Mormintele Înghețate
(http://img443.imageshack.us/img443/67/prov8.jpg)
Aici eroii vor înfrunta spiritele foștilor Împărați ai Imperiului Ayarr pentru a dobândi gloria și să dovedească faptul că sunt adevărați războinici.
Valea Ascunsă
(http://img337.imageshack.us/img337/4113/prov9.jpg)
Să înceapă Vânătoarea Legendară! Bestii mărețe îi așteaptă pe cei destul de curajoși să pășească în această savană blestemată! Vei fi vânătorul? Sau vei fi cel vânat?
-
MONȘTRII ȘI RĂUFĂCĂTORII DE RANGUL 7 DEZVĂLUIȚI ÎN EXCLUSIVITATE! DOAR AICI!
Fotografii realizate de paparazzi ale noilor monștri de Rang 7 circulă chiar acum în media și pe Internet. Oficialii Echipei Imperial Hero nu au oferit niciun comentariu, dar au afirmat că o anchetă internă este în desfășurare iar cei responsabili pentru scurgerile de informații clasificate vor fi identificați și eliminați.
Publicăm fotografiile fără niciun fel de editare și vă avertizăm că unele conțin imagini ce nu sunt corespunzătoare pentru copii sau pentru cei care au probleme cu inima.
(http://img828.imageshack.us/img828/6219/ancientalligator.jpg)
Aligator Uriaș
(http://img231.imageshack.us/img231/7222/cannibalarcher.jpg)
Canibal Arcaș
(http://img34.imageshack.us/img34/295/cannibalb.jpg)
Canibal
(http://img839.imageshack.us/img839/7218/cryptid.jpg)
Cryptid
(http://img153.imageshack.us/img153/6615/giantscorpion.jpg)
Scorpion Uriaș
(http://img716.imageshack.us/img716/1495/gianttarantula.jpg)
Tarantulă Uriașă
(http://img198.imageshack.us/img198/6677/reaverx.jpg)
Jefuitor
-
Aici sunt imaginile noilor mercenari:
Vrăjitor de Magie Neagră - Masculin
(http://img848.imageshack.us/img848/259/darkmystic.jpg)
Războinic Furios - Feminin
(http://img713.imageshack.us/img713/9483/furywarrior.jpg)
Războinic Fantomă - Masculin
(http://img577.imageshack.us/img577/7236/ghoststalker.jpg)
Gardian - Masculin
(http://img706.imageshack.us/img706/8854/guardianbi.jpg)
Vrăjitor de Magie Albă - Feminin
(http://img560.imageshack.us/img560/5915/lightmystic.jpg)
Vânător Fantomă - Masculin
(http://img691.imageshack.us/img691/5522/shadowhunter1.jpg)
Vânător Fantomă - Feminin
(http://img148.imageshack.us/img148/4853/shadowhunter.jpg)