Implementări noi

[zeita]

Provincia Veşnic Albă



Imperiul Ayarr a încetat să mai existe aici.
Sfârşitul este atât geografic cât şi cultural.
Pământurile Provinciei Vesnic Albe sunt mereu îngheţate şi extrem de reci. Stânci înalte şi ascuţite străpung cerul greu gri, nordul, vânturile fără sfârşit care pot rupe literal vorbind carnea de pe oase şi ucigându-te în câteva minute, indiferent de cât de bine echipat eşti. Soarele se arată doar câteva zile în fiecare an.
Localnicii au o vorba: Dacă exista vreun iad şi e îngheţat, noi suntem cei care trăiesc în el." Şi au dreptate- mediul înconjurător e atât de dur şi extrem că cu greu poate fi descris ca o realitate. Şi, totuşi, legendele s-au născut. Legende despre monştrii uriaşi care traversează pământurile albe din nordul îndepărtat. Legende despre creaturi de coşmar, cu corp de om şi cap de lup. Legende despre barbari de temut, vânând fantome ce seamănă cu pisici gigante.
Cu secole în urmă doar cei mai puternici mistici din Imperiul Ayarr au fost trimişi aici, în Turnul de Zăpadă, să îşi termine antrenamentul şi să primească primul toiag de luptă. Trebuiau să realizeze Drumul Final- o întrecere în care misticul trebuia să escaladeze Muntele Blizzard şi să rămână acolo pentru şase luni. Fără mâncare şi echipament. Doar unul din zece a reuşit să se întoarcă. Turnul de Zăpadă nu mai e acum, înghiţit de Nordul fără milă.

Tărâmul ăsta are propria viaţă, propriul puls. Nu are nimic de-a face cu viaţa normală din Imperiu.

Tărâmul ăsta îşi păstrează stăruitor secretele sale.

[zeita]

Imperial Hero, versiunea 1.0: Era Haosului

În urmă cu mai bine de două mii de ani oamenii credeau într-o iluzie - că mareţia Imperiului Ayarr va dura pe vecie.
În urmă cu mai bine de două mii de ani oamenii se năşteau şi mureau cu gândul că îşi vor devota viaţa la această măreţie, şi să fie parte din ea.
Din pacate, acest vis a murit.
Nu s-a întamplat chiar dintr-o dată.
Generaţii după generaţii, puterea care îi unea pe oameni în jurul acestui vis, devenea mai slabă. Iar asta s-a întâmplat pentru că oamenii au lasăt să se întample- nu au crezut că acest vis ar putea să dispară, nu s-au gândit că unii dintre ei  vor vrea să întoarcă spatele, să dorească să îl distrugă, acest lucru pentru care strămoşii lor au luptat mai bine de două mii de ani
Timp de câteva generatii, civilizaţia privea în liniste cum- unul câte unul, bastionul luminii şi al cunoşterii, puterea şi spiritul- s-au prăbuşit, estompate de întuneric.
Întunericul, uitarea şi goliciunea paralizau încet dar sigur sufletele cetăţenilor Imperiali.
Frica a început să pună stăpânire peste oameni.
Şi unde frica domina, apare ranchiunea, invidia, răutatea, furia şi ura.
Şi astfel, oamenii au început să sufere.
Culturi viciate, adunari de bandiţi, gropi de sacrificiu urât mirositoare, fântâni întunecate şi multe alte organizaţii întunecate au început să apară pe pământurile Imperiului Ayarr, pătându-l ca o rană sângerândă.
Autoritatea Imperiala, acest simbol luminos al măreţiei ţinutului, a disparut, devenind asemeni unui copil, fraged şi slab incapabil să se opuna forţelor rele şi să le înfrangă.
Împăratul nu a îndrăznit să echipeze familia regală cu arme şi să iasă la luptă. Niciuna din marile familii nobile nu l-au sprijinit- şi ele au decăzut de mult.
Statul s-a prăbuşit.
Unul câte unul- cele mai îndepărtate, sălbatice şi brutale provincii (Falar, Eternia, Provincia Copacului Întunecat, Pădurea Fără Sfârşit, Provincia Ştâncilor Spirală, Desertul Disperării, Marea Prerie şi Insula Karaganda), separate de autoritatea statului central au început să traiasca după propriile legi, privind înainte la propriul viitor.
Şi, în acest timp, când disperarea domină, şi speranţa-murea, cetăţenii fără ajutor s-au întors către eroii lor- acei barbati şi femei brutali şi puterinici care traversau ţinuturile, făcând fapte minunate. Ei erau ultima speranţă a Imperiului, înaintea de a pica în întunericul etern şi uitare.
Ei trebuiau să salveze acest vis.

Trebuiau să o facă...

Dar în schimb, eroii doreau să conduca acele Ţinuturi, care cerşeau după ajutorul lor. Vroiau să fie noii Suverani, să fie cei care distribuie bunurile între oameni. Ei să hotărască cine să se ridice şi cine să cadă...cine să trăiscă şi cine să moară.
Ei vroiau totul. S-au aliat în bresle puternice şi au atins autoritatea absolută în Imperia.

Fortăreţe măreţe au început să apara în Provinciile Nimănui. Blazoane şi standarde de război, cu emblemele eroilor fluturând sub forţa vântului, aşezate pe turnurile înalte ale fortăreţelor. Puţini au îndraznit să vina aproape de provinciile unde castelele şi breslele eroilor erau.
Ateliere minunate, topitorii, tâmplării, magazine, trezorerii, posturi şi turnuri de obseravaţie aşezate peste tot, demonstrând puterea militară, financiară şi economică a noilor Caesari ai Imperului Ayarr.
Se zvonea că a fost un cristal, descoperit în Insula Karaganda după ultimul cutremur puternic de acolo. Şi, pe cât acest zvon se răspandea, oamenii spuneau că acest cristal poate fi găsit oriunde, că poate fi procesat şi folosit pentru a făurii relicve, artefacte, arme, armuri şi multe ale obiecte măreţe, având puterea niciodată nu pare prea greu.

A fost oare soarta care a pus aceste cristale pot fi obtinuţe doar în Ţinuturile Nimanui, luate de eroi, sau nu - aceasta întrebare îşi va găsi cu greu răspuns.
Oricine deţinea acest cristal, posedă o putere imensă.

Razboiul intre eroi a inceput- un razboi total, sangeros si fara mila.
Un razboi pentru controlul asupra celui mai pretios lucru din Imperiul Ayarr- Cristalul.
Si astfel, cea mai intunecata perioada din istoria Statului binecuvantat de Tata a inceput - Era Haosului.

[zeita]

Ei au iesit din anonimat!

Câteva  agenţii de  presă au reuşit  să fotografieze noi duşmani ai Imperiul Ayarr,  in  timp ce se aflau la odihnă pe litoralu bulgar al Mării Negre.
Va prezint  "Noutăţile rele"  pentru toţi eroii imperiali, care se  ascund în bârloguri , castele părăsite, tufişuri şi în bezna întunericului -    Umanoizii Categoria 4!

Vânător Întunecat Hărţuitor


Devastatorul întunericului


Devastatorul întunericului Arcaş


Arcaş  adept al întunericului


Adept al întunericului


Vânător Întunecat


 Curând şi în provincia ta!

[zeita]

Provincia Pădurea Intunecată

"Dacă eşti născut in Provincia Pădurii Întunecate, arcul tău nu va rata niciodată".
Aşa spun spun localnicii de fiecare dată când îi intrebi cum este să fi cetăţean din Pădurea Întunecată.
Întradevăr, acesta este tărâmul care a dat naştere celor mai distinşi maeştri ai arcului din Imperiu. Acesta este tărâmul care face un arcaş de elită din oricine...care e suficient de dur  să supravieţuiască numeroaselor provocari pe care le va întâmpina.
Comform legendei mulţi dintre arcaşii de elită ai Cavalerului Negru s-au retras din servicul activ şi le-au fost date aceste pământuri drept recompensă de către Împărat pentru loialitatea lor incontestabilă şi pentru mulţii ani de serviciu.
Astfel, când în final soldaţii s-au retras au întemeiat prima lor comunitate, au hotărât să lase un fel de moştenire pentru generaţiile viitoare, astfel încât copiii şi nepoţii lor să îşi amintească faptele lor. Curând planul Şcolii de Arcaşi a început să prindă formă. Mulţi au fost fascinaţi de posibilitatea de a deveni un Arcaş de Elită. Riturile şi trecerile au fost grele, iar mulţi dintre candidaţi nu aveau ce le trebuia ca să termine antrenamentele grele care durau pe timpul a zece ani.
Dar au fost câţiva, din rândurile foştilor soldaţi imperiali care au considerat întemeierea Şcolii prea fastuoasă. Ei nu vroiau ca numele lor să fie amintit, din cauză că nu pentru asta şi-au vărsat sângele. Nu au vrut nici să se stabilească, crezând că îşi vor pierde adevărata natură dacă îşi agaţă arcul în cui. Aşa că au părăsit Pădurea Intunecată şi au devenit Vânători. Şi au străbătur întregul Imperiu, rămânând mereu vigilenţi la ameninţările străine împotriva Imperiului. Şi incă mai aprind imaginaţia tinerilor care vor să devină Vânători. Fi atent în zona asta... Lucrurile nu mai sunt ce au fost. Provincia Pădurii Întunecate este neiertătoare aşa cum a fost mereu faţă de cei care au vrut să îi descopere secretele.

[zeita]

Provincia Falar

 - M-am săturat, - spuse ultimul Guvernator Imperial al Provinciei Falar şi a eliberat un decret prin care separa provincia de Imperiul Ayarr, proclamând Republica Independentă Falar.
Cetăţenii provinciei l-au înţeles.
Şi ei se săturase.
S-au săturat de imperiali cărora nu le păsa de ceea ce se întâmplă pe pământul lor. S-au săturat de lăcomia, corupţia şi furturile autorităţilor imperiale. Sute de oameni au murit de foame în ultimi ani iar guvernul central nu a facut nimic ca să rezolve această problemă.
Şi astfel...remarcabila provincie Falar, "Bijuteria Imperială Nordică", membră a Breslei Marine, asigurând jumătate din peştele din Imperiul Ayarr...s-a prăbuşit. Iar când praful s-a ridicat, toţi oamenii...s-au săturat.
Astfel, cu cincizeci de ani în urmă, conduşi de ultimul guvernator, cetăţenii din Falar au asaltat primaria şi barăcile oastei, au arestat şi chiar ucis reprezentantul guvernului imperial şi au anunţat independenţa provinciei.
Dar, ca aproape orice vis în viaţă, libertatea lor nu a durat pea mult. Autorităţile imperiale nu au acceptat provocarea prea bine.
Capul decapitat al guvernatorului, alături de cel al soţiei şi cei doi copii a fost gasit într-o dimineaţă răcoroasă de către servitori. Şocaţi şi consternaţi de guvernul imperial, oamenii din Falar au decis să abandoneze provincia. Pentru totdeauna.
Acum Falar, oficial o 'zonă din afara controlului oficial imperial', este unul dintre cele mai periculoase locuri din lume. Un loc unde  noi lorzii de război ai Imperiului -eroii- ar vrea să îl pretindă ca noua lor casă.

[zeita]

Marea Preerie



Puţine pietre, pe jumătate acoperite de nisip şi arse de soarele arzător al preeriei sunt tot ce a mai ramas din fortăreaţa Taberei de Piatră.
Cu mult timp în urmă deşertul a pus stăpânire peste ultimul centru administrativ al Imperiului Ayarr din această provincie. Cel puţin aşa cred unii oameni- acei care au stat departe de evenimentele din ultima sută de ani.
În orice sens.
Dar adevărul este mult mai înfricoşător.
Totul a început cu amibiţia unui preot tânăr pe nume Ivon, care nu era mulţumit că Biserca Luminii s-a transformat. Aşa că a decis să o reformeze. Să o facă aşa cum el ar fi visat să fie- să fie aproape de cei credincioşi şi să îi servească pe toţi, nu doar pe cei bogaţi, pivilegiaţi, lacomi şi ambiţioşi.
Marele sinod nu era de acord cu asemenea idei, pentru că respectarea tradiţiilor era deasupra oricărui lucru, din moment ce asigura un lux neaşteptat, putere politică şi avuţie.
Astfel răspunsul Clericului a fost rapid şi fără milă.
Iar Reverendul Ivron a fost acuzat de propagarea ereziei şi dat pe mâna Zealoţilor- o poliţie religioasă secretă, militară şi fanatică.
Nu sunt multe informaţii despre cum preotul a reuşit să supravieţuiască după mulţi ani de tăcere. Dar este cunoscut faptul că într-un final a scăpat din peştera întunecată a bisericii. Dar ceva s-a întâmplat. Ceva i-a rupt sufletul şi l-a schimbat.Reverendul Ivon a decis că Biserica Luminii nu mai era ceea trebuie să fie. Şi că trebuie să fie distrusă. Împreună cu toţi cei care credeau în *zeul fals al Tatălui*.
 Reverend Ivon susţinea că lumina a dispărut, şi că nu va mai fi văzută niciodată.Singura supremaţie peste lume şi univers este deţinută de întuneric.
Ivon  s-a dus în Marea Preerie, pentru că ştia că nimeni nu îl va căuta în acest deşert crud, ars de soare, şi si-a format propriul ordin - Cultul Întunericului.
Asaltul de la fortăreaţa Taberei de Piatră a durat exact...o zi. Armata eretică a trecut de zidurile de apărare ale oraşului ca o plagă întunecată. Nu au arătat milă.
Astfel, după o sută de ani, Catedrala Cultului Întunecat este ridicată, în mijlocul deşertului arzător.
Legenda spune că Întunericul i-a dat Reverendului Ivon viaţa eternă drept cadou, iar liderul celei mai demonice organizaţii din lume face planuri diabolice pentru a cuceri Tărâmul Ayarr.

[zeita]

Povincia Eternia



Eternia sau * Tărâmul Etern* aşa cum multi îl numesc, este un loc unde poţi simţi spiritul antic.
cântecul liniştit al timpului trecut, pentru care nu există istorie, se întinde peste eterna tundră Nordică.
Mulţi şcolari şi istorici cred că aceste locuri au fost locuite de o naţiune minunată. Cu mult timp înainte ca localnicii să aibă de a face cu aceste locuri. Dar nu erau oameni obişnuiţi ca noi. Erau diferiţi. Comform miturilor şi legendelor, aceşti oameni aveau puteri elementare, controlau vânturile, provocau furtuni oricând şi oriunde doreau. Erau capabili să ridice un munte într-un loc unde nici un munte nu mai existase vreodată,şi să sece mări întregi, dacă doreau. Dar au mers prea departe, folosind puterile lor. Şi au produs un cataclism care le-a distrus puternica civilizaţie.
Zidul - Vulcanul Mort, chiar de lângă graniţa nordică a provinciei, a fost creat de aceeaşi naţiune măreaţă. Şi exact acest Vulcan a erup şi şi-a transformat creatorii în praf.
Legenda spune că Zidul va erupe din nou într-o zi... şi că de data aceasta va ucide toţi oamenii. Şi că acest lucru va însemna sfârşitul lumii noastre.
Alţi oameni cred că acesta este tărâmul de unde Tatăl provine. El a fost singurul care a supravieţuit după erupţia vulcanului uriaş. Tatăl s-a ascuns într-o gropă şi a stat ascuns acolo timp de o mie de ani, până când, într-un final, vulcanul s-a stins. După ce totul s-a terminat, a ieşit din ascunzătoarea sa şi a creat lumea din nou. Aceasta e lumea pe care noi o cunoaştem acum. După ce şi-a creat copiii, cu ajutorul acestora i-a creat pe oameni şi i-a trimis să populeze Tărâmurile Ayarre.
Destinul Eterniei nu a fost unul deloc uşor. Anii întunericului şi religionismul au sfâşiat sufletul cetăţenilor din Imperiul Ayarr.
Condamnaţi ca eretici, localnicii tundrei erau urmăriţi de Zealoţii Luminii, torturaţi şi ucişi într-un mod crud.
Astfel, an după an, generaţie după generaţie...Eternia, *Tărâmul Etern* cădea, din ce în ce mai adânc în întuneric.
Aşa este astăzi - un loc acoperit de vălul misticismului, sălbatic şi plin de simţul infinităţii şi distantelor fără sfârşit

[zeita]

Noua hartă globală


Designul noii harti globale arata:

  -Provinciile periculoase(incercuite cu galben)
  -Taramul Nimanui(incercuit cu roşu)
 - Sediul Central al Aliantei(imaginea unui scut)
 -Avanposturile Aliantei(imaginea unui cort)
 - Castel detinut de o alianta (imaginea unui turn)

[zeita]

Deşertul disperării



Căldura ucigătoare distruge pe oricine îndrăznește să intre în Deșertul Disperării, ca un coican gigantic - te prinde și îți supune întreaga ființă la un test de supraviețuire.
Furtuni de nisip nemiloase, violente timp de câțiva ani, liniștite doar câteva luni, doar pentru a fi înlocuite de noi furtuni mai violente și mai învolburătoare, capabile să ardă orașe întregi, drumuri și chiar munți.
Vânturile sudice puternice și aride poartă nisipul atât de adânc în Imperiu astfel că, unele rapoarte istorice susțin că a fost o "ploaie galbenă"  care a curs deasupra Capitalei statului.Chiar și "o zăpadă galbenă".

Cât de înspăimântător, crud și sălbatic este deșertul sudic Ayarr.

În trecut, cetățenii din Ayarr au facut imposibilul, au cultivat pământurile nisipoase, au construit drumuri și apeducte, care conectau cele doua oaze cu Fortăreața Nisipurilor Uscate, formând astfel un Triunghi Verde - așa cum localnicii l-au numit fiind singurul loc locuibil. La sud de acesta, te aștepta doar moartea - asta învățai dacă te nășteai aici. Și totuși mulți oameni au îndrăznit să facă drumeții adânc spre sud. Iar cei care au reușit să se întoarcă aveau povești ciudate. Povești despre nisipuri negre, care erau atât de fierbinți încât puteau arde hainele și trupul omenesc. Povești despre monumente antice ale unor stăpâni extratereștri, care au încercat să îi invingă pe primii regi ai imperiului Ayarr.
Povești despre fisuri, peșteri și stânci cu depozite de minereu, în mijlocul nisipurilor arzătoare.
În zilele de acum, Triunghiul Verde nu mai există. Furtunile de nisip, Hoardele Nomade, asasinii și jefuitorii - ei sunt noii stăpâni ai deșertului.

[zeita]

Turnurile Stancoase



Este un loc în Imperiul Ayarr, unde chiar dacă ar fi fost ființe umane, nu ar fi fost locuit prea mult timp, sau să fie schimbat sau este chiar - neatins de mâna omului. Aceasta este granița Sud-Estică, numită Turnurile Stâncoase.
În Vest sunt uriașe bucăți de granit, erodate de râurile care trec prin ele, bătute de condițiile atmosferice timp de milioane de ani, formând turnuri verticale care par agățate de dealurile acoperite de verdeață densă și junglă călduroasă.
În Est, Turnurile Stâncoase adăpostesc mii de mile de peșteri-labirint, de care legenda spune că ascund comori minunate, mormintele unor conducători uitați, căpetenii și regi ai timpurilor trecute, artefacte cu puteri magice care ar putea distruge întreaga lume și multe, multe altele.
În SUd, unde Stâncile ascuțite și neospitaliere amenință teritoriul unei văi înfloritoare, numită Sfârșitul Tuturor, sunt construite castelele Cultului Întunecat și Triburilor Nomade - două facțiuni care sunt constant în razboi.
În Nord sunt uriașii copaci uscați
Dar în Nord...
În Nord, unde copacii uriași întunecați îşi ridică crengile distorsionate care arată ca unghiile unei vrăjitoare deasupra cerului, sunt cele mai frumoase bestii zburătoare, pe care Imperiul Ayarr le-a putut crea.
Ascunzându-se în cuiburile lor din coroanele copacilor uscați, șopârlele zburătoare cu țipetele lor înfiorătoare, se aruncă după victimele lor și să le sfâșâie cu ciocurile lor gigantice și ghearele înnegrite de sânge.
Provincia Turnurilor Stâncoase
Provincia a fost sălbatică timp de milioane de ani, de la începutul lumii.
Este la fel de sălbatică și astazi.
Și mereu va fi așa sălbatică...

[zeita]

Pădurea Fără Sfârșit



Primul lucru pe care cineva îl simte când intră în Pădurea Fără Sfârșit pentru prima data, este liniștea.
Dar nu o liniște obișnuită.
Este o liniște dezertată, una moartă.
În Vest, o ceață densă și rece înconjoară trunchiurile masive defrișate, aparținând  cu vreme în urmă Breslei Dulgherilor. Puținii localnici spun că ceața te poate înghiții într-o clipită și să te facă să...dispari. Și apoi dispare ca și cum nici nu a fost.Mai spun despre cei care vin odată cu ceața - cei care nu și-au primit vredictul de la Judecătorii Tatălui - astfel că fantomele lor încă mai bântuie Tărâmul Ayarr.
La Sud masivele, Stânci Turn stând ca un zid înnorat împotriva oricui îndrăznește să treacă de ele. Pasajele sunt pazite de unii dintre cei mai nemiloși bandiți din întregul Imperiu Ayarr.
La Nord se pot vedea de la mile depărtare împrăștiate pe o zonă întinsă ruinele Marelui Deluron. Odată cel mai măreț dintre toate, Perla Estului, un centru de iluminare și știință, Deluron chiar a concurat în frumusețe și putere cu Orașul Imperial. Și chiar după secole dupa inevitabila cădere oamenii șoptesc despre nenumăratele comori și pericolele mortale care zac îngropate sub rămășițele orașului.
Iar la Est...la Est Imperiul Ayarr, universul pe care îl știm...se termină. Si astfel miturile, magia și legendele să poată începe.

[zeita]

 Recompensa finală pentru terminarea  Misiunii de Elită:



Către Orașul Imperial!!

[zeita]

Karaganda Imperială



Exotic.
Minunat.
Neatins
Acestea sunt cele 3 cuvinte ce vin în mintea fiecărui om ce pune piciorul în Karaganda Imperială.
În ultimii o sută cincizeci de ani, deşi, locul pe care toţi din Imperiul Ayarr îl iubeau pentru incredibila frumuseţe şi resursele nelimitate, a dobândit un alt nume.
Tărâmul Piraţilor.


Era o zi ca oricare.
O zi însorită, plină de sunetele pescăruşilor.
Încă o zi minunată în această insulă divină unde natura şi omul se află în sfârşit în pace.
Dar nici soarele, briza mării nici măcar pescăruşii nu ar înţelege nebunia omului ce a avut loc în acea zi.
Cinci sute de fregate ale piraţilor, special costruite pentru manevrarea în apele scăzute din nord ale Golfului Karagandei, au intrat în linia de asalt a cruisaratelor imperiale ce era blocate de câteva ore în recifurile de corali.
Tunul cu rază lungă a navelor a reuşit să elimine o treime din inamici, dar finalul era clar - navele rapide ale piraţilor aveau avantaj. După abordare a urmat carnagiul.
În următoarele două ore pitaţii au distrus complet armata imperială, capturând jumătate din nave împreună cu 5000 de ofiţeri şi marinari, iar pe restul i-au măcelărit.
Cei ce au fost capturaţi, au fost luaţi pe o insulă din nordul Karagandei unde au fost decapitaţi în public pentru a servi ca exemplu "coruptului guvern imperial" , în cazul că ar fi trimis mai multe "armate expediţionale" către libera şi independenta Karaganda, condusă de Înţeleaptul şi Democraticul Consiliu al Breslei Piraţilor.
Verdele uimitor al recifurilor de corali din Golful Karaganda s-a transformat în roşu din cauza sângelui celor ce au murit în acea zi.
Iar soarele, briza mării şi pescăruşii nu au înteles niciodată nebunia omenească ce a avut loc în acea zi.

[zeita]

Hanul Raiului Marin



Decretul Breslei Piratilor Numarul 5564 - Anul 2685, Unirea Ayarra

1.Conform acordului semnat între Breasla Piraţilor, singurul conducător al liberei şi democratei Karaganda, numit CONDUCĂTOR şi Guvernul Imperial Continental, numit CONTRACTOR, datat din 2645 de la Unirea Ayarră, CONDUCĂTORUL închiriază CONTRACTORULUI zona numită "Hanul Raiului Marin" pentru folosire pentru o perioadă de două sute (200) ani
2.Guvernul Imperial Continental va fi obligat să plătească o singură dată în schimbul teritoriului o cantitate în aur egală cu greutatea Suveranului Imperiului Ayarr, plus a întregii sale familii.
3.Breasla Piraţilor va forma un comitet în decursul 1 (unei) luni şi va călători către Imperiul Ayarr continental pentru a cântări greutatea suveranului şi a întregii sale familii.
4.Drepturi şi Obligaţii ale Guvernul Imperial Continental pe timpul contractului:
- Guvernului Imperial Continental îi este interzis să trimită nici un fel de Nave de război la Hanul Raiului Marin
- Guvernului Imperial Continental îi este interzis să trimită trupe militare la
Hanul Raiului Marin
- Guvernul Imperial Continental trebuie să plătească jumătate din veniturile din comerţ realizate de Hanul Raiului Marin către Breasla Piraţilor.
- Breasla Piraţilor nu poartă nici o responsabilitate pentru managementul şi securitatea din Hanul Raiului Marin
- Breasla Piraţilor îşi rezervă dreptul de a interveni în managementul Hanului Raiului Marin în orice moment doreşte.

Bun Venit la Hanul Raiului Marin!

[zeita]

Noi abilităţi în Imperial Hero

Abilităţi pentru toate Clasele

Făuritor

Fiecare nivel creşte şansa de a făuri obiecte rare, legendare şi epice cu un anumit procent %

Explorator

Fiecare nivel creşte şansele de a găsi resurse cu un anumit procent %

Jefuitor

Fiecare nivel creşte aurul şi obiectele căzute ca pradă cu un anumit procent %. Nu poate depăşii 200%.

Criminal

Fiecare nivel creşte şansele de a alege cel mai puternic oponent cu un anumit procent %.

Întărire

Eroul pierde mai puţină durabilitate a echipamentului când este învins în luptă.

Abilităţile Devastatorului

Frenezie de Luptă

După o lovitură reuşită, puterea următoarei lovituri este mărită cu anumit procent; Apărarea este redusă cu acelaşi procent. Abilitatea este întreruptă după o lovitură nereuşită.

Tăitură Adâncă

Devastatorul ştie slăbiciunile apărării oponentului, şi scade armura cu un anumit procent.

Balansare Măreaţă

Devastatorul măreşte semnificativ atacul când foloseşte Şarjă combinată cu Vârtej.

Abilităţile Gardianului

Menţinerea Poziţiei

După un blocaj reuşit, armura globală este mărită cu un anumit procent pentru tumătoarea rundă. Puterea este scăzută cu acelaşi procent. Această abilitate este întreruptă după un blocaj nereuşit.

Piele de Piatră

Gardianul atinge o concentrare incredibilă ce îi transformă pielea în piatră. Adaugă un % la armura sa globală.

Pas Greşit

Oferă Gardianului o şansă să surprindă oponentul, şi să-i reducă atacul cu 50% în următoarea rundă.

Abilităţile Vrăjitorului de Magie Neagră

Prisma Neagră

Absoarbe un anumit procent din binecuvântarea inamicului şi o foloseşte asupra celor din grup.

Vârtej Mistic

Vrăjitorii fac Vârtej cu toiagul.

Reflectă Atacul

Reflectă un anumit procent din atacul inamicului. Ţinta este aleasă la începutul luptei şi nu poate fi schimbat.


Abilităţile Vrăjitorului de Magie

Prisma Albă

Reflectă un anumit procent din blestemele inamicului.

Vârtej Mistic

Vrăjitorii fac Vârtej cu toiagul.

Resurecţie

Readuce la viaţă un Mercenar mort în timpul luptei, restaurând un procent din Viaţa sa.


Abilităţile Vânătorului din Umbră

Coardă de Arc Puternică

Măreşte atacul maxim pentru ultimele trei lovituri  din raza armei cu un anumit procent.

Ţintire Continuă

Raza este redusă cu 1, dar şansa de lovitură critică este mărită cu un anumit procent pentru fiecare nivel. Ultimele nivele ermit 100% şansă de lovitură critică. Necesită Cuţite de Aruncare sau suliţă.

Invizibilitate

O versiune îmbunătăţită a Evaziunii. Creşte şansa inamicului de a rata oponentul ca ţintă. Dacă eroul este ultimul în luptă, cu invizibilitate reuşită, toţi inamicii ratează turul.


Abilităţile Prădătorului Fantomă

Veteran cu Suliţa

Creşte numărul de runde în care Suliţa face atac complet.


Ţintire Continuă

Raza este redusă cu 1, dar şansa de lovitură critică este mărită cu un anumit procent pentru fiecare nivel. Ultimele nivele ermit 100% şansă de lovitură critică. Necesită Cuţite de Aruncare sau suliţă.

Invizibilitate

O versiune îmbunătăţită a Evaziunii. Creşte şansa inamicului de a rata oponentul ca ţintă. Dacă eroul este ultimul în luptă, cu invizibilitate reuşită, toţi inamicii ratează turul.


Notă:
Aceasta este modelul conceptual al noi abilităţi. Numerele şi cerinţele vor fi anunţate mai târziu. Ar fi plăcut să vedem un topic în Discuţii Generale cu opiniile şi indeile voastre. Vă rugăm, discutaţi pe seama acestor abilităţi. Fiţi obiectivi.